Unităţile administrativ teritoriale în care este localizat situl şi suprafaţa unităţii administrativ teritoriale cuprinsă în sit (în procente):

– Judeţul Brăila: Măxineni (4%), Siliştea (4%), Vădeni (5%),

– Judetul Vrancea: Adjud (31%), Bilieşti (35%), Garoafa (18%), Homocea (18%), Mărăşeşti (16%), Năneşti (10%),Ploscuţeni (30%), Pufeşti (17%), Rugineşti (4%), Suraia (21%), Vânători (12%), Vulturu (6%),

– Judetul Galaţi: Braniştea (58%), Cosmeşti (28%), Fundeni (79%), Independenţa (46%), Iveşti (4%), Lieşti (5%),Movileni (30%), Nămoloasa (40%), Nicoreşti (15%), Piscu (33%), Poiana (39%), Schela (2%), Slobozia Conachi (<1%), Şendreni (3%), Tudor Vladimirescu (59%), Umbrăreşti (15%).

 Aria de Protecţie Specială Avifaunistică – Lunca Siretului Inferior a fost declarată, prin H.G.nr.971/2011 pentru modificarea si completarea H.G. nr.1284/2007 privind declararea ariilor de protectie speciala avifaunistica, drept parte integranta a retelei ecologice europene Natura 2000 in România

Aria de Protecţie Specială Avifaunistică „Lunca Siretului Inferior” este arie naturală protejată de interes comunitar – categoria arie de protecţie specială cf. Directivei Consiliului 79/409/CEE, desemnat prin HG 1284/2007 (cod sit ROSPA 0071), publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, Nr. 739 bis/31.X.2007.

Zona a fost declarată arie de protecţie specială avifaunistică ca urmare a identificării unui număr de 47 specii de păsări.

Lunca Siretului Inferior ROSPA 0071  are o suprafata de 36.492 ha. Altitudinea minimă de pe raza SPA este de 33 m, iar cea maximă este de 302 m Aceasta este situata in doua regiuni biogeografice: continentala si stepica. Este o zonă de subsidenţă cu altitudini reduse (aprox.5m). Se întâlnesc păduri de luncă.

Râul Siret este parte integrantă a bazinului hidrografic Siret (42274 km2 pe teritoriul României), are o lungime de 150 km pe teritoriul României şi culege apele a 1013 cursuri de apă (cel mai bogat din ţară). Cel mai important afluent este râul Bârlad, care la rându-i, colectează apele Corozelului. Siretul inferior, este cuprins în amonte de râul Putna şi aval până la vărsarea în Dunăre, având panta de 0,23 m/km, fiind zona de câmpie, viteza de curgere a apei scade la 0,3 – 0,5 m/sec.

În partea inferioară a cursului său, râul prezintă mari cantităţi de depuneri aluvionare, formând lunci întinse de 3-4 Km. Siretul depune cantităţi mari de aluviuni şi prezintă un fenomen accentuat de despletire şi meandrare. În cursul său inferior, râul Siret formează Lunca Siretului Inferior care se desfăşoară din dreptul oraşului Mărăşeşti si pana in localitatea Sendreni din judetul Galati.

În zona, accesul este posibil, în apropiere de valea Siretului pe E85, între Bacău – Focşani, intrând spre localităţile Lespezi, Burcicioaia, Domneşti, Pufeşti, Ciorani, Pădureni, Doaga, Ciuşlea, Suraia, Vulturu (unele sunt drumuri judeţene, altele sunt uliţe locale, greu practicabile). Spre zona inferioară a cursului Siretului se poate ajunge de pe DN 25 Tecuci – Galaţi. Balta Tălăbasca poate fi vizitată tot de pe DN 25, prin localitatea Tudor Vladimirescu.

Vegetatia acvatica este dominata de specii pioniere, iar în conditiile unei structurari mai avansate apar si specii competitive. Stresul, datorat inundatiilor sau influentei antropice se reflecta prin prezenta speciilor tolerante la stres din categoria celor cu o ecologie larga si a speciilor tolerante la deteriorarea habitatelor naturale. Din punct de vedere ecologic, structura nu este diversificata, predominând speciile hidrofile, micro-mezoterme, euriionice spre slab acid neutrofile. Spectrul fitogeografic e dominat de specii cosmopolite, urmate de cele europene, cele mai multe cu un caracter mediteranean. Spectrul bioformelor este, de cele mai multe ori reprezentatexclusiv de helohidatofite. În general, numarul de specii este redus, ceea ce este firesc în conditiile unei vegetatii cu caracter extrem.

Vegetatia acvatica este adeseori asociata cu o vegetatie palustra. Dintre cele mai caracteristice plante amintim:  stuful (Phragmites sp.), papura (Thypha angustifolia), pipirigul (Scirpus lacustris), vegetatia ierbacee formeaza un covor consistent reprezentat de: coada calului (Equisetum limosum), iarba mlastinii (Juncus effusus), sageata apei (Sagittaria sagitifolia), piciorul cocosului (Ranunculus lingua), rogozul (Carex sp.), tipirig (Heleocharis palustris), cucuta de apa (Cicuta virosa), rosatea (Buttomus umbelatus), coada soricelului (Achillea millefolium), traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), plutnita (Nymphoides peltata), troscotul de apa (Polygonum amphibium), ciulinul de balta (Trapa natans), broscarita (Potamogeton natans), lintita (Lemna sp.), pestisoara (Salvinia natans), iarba broastelor (Hydrocharis morsus-ranae).

Vegetatia pajistilor ocupa suprafete restrânse si este puternic antropizata (pasunat cu oi si capre), prin urmare structura acestor pajisti, care ar reprezenta habitate prioritare, iar pentru România o valoare inestimabila, a fost  transformata în terenuri de cultura. De altfel, asociatia Taraxaco serotinae-Bothriochloetum ischaemi (Burduja et Al. 1956), (Sârbu, Coldea et Chifu 1999) este singura care are o structura mai valoroasa, celelalte asociatii din Cl. Festuco-Brometea fiind invadate de buruieni autohtone sau adventive. Din punct de vedere ecologic au un caracter xeromezofil, moderat termofil, slab acid neutrofil. Fitogeografic, predomina speciile eurasiatice, elementele pontice având o reprezentare semnificativa. Pe masura antropizarii acestor comunitati se evidentiaza mai multe elemente cosmopolite si mai multe specii ruderale competitive, provenite din flora autohtona. Procentul însemnat al terofitelor este determinat pe de-o parte de climatul mai cald si mai uscat, dar si de accentuarea impactului antropic.

Vegetatia padurilor este puternic afectata de constructi abarajelor, inundatii si de lucrarile silvice. Cea mai mare parte a padurilor de lunca sunt plantate, fara a se respecta o structura naturala arborii sunt dispusi pe siruri, echidistant). Ca o consecinta a inundatiilor, stratul ierbos este sarac, invadat de buruieni, unele cu caracter invaziv (Bidens vulgata). Dintre habitatele de padure, cele mai importante din punct de vedere conservativ sunt reprezentate de:

• Zavoaiele cu Salix alba si Populus alba (cod Natura 2000 al habitatului: 92A0) – speciile caracteristice habitatului sunt salcia (Salix alba) si plopul alb (Populus alba) (în proportie de 15%),

• Paduri mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, riverane marilor fluvii (Ulmenion minoris) (cod Natura 2000 al habitatului: 91F0) – habitat reprezentat de paduri cu copaci de esenta tare, situate în cursul major al râurilor, expuse inundatiilor în cursul cresterilor regulate ale nivelului apelor râurilor, aceste paduri fiind dezvoltate pe depozite aluvionare recente. Stratul de arbori este dominat de

specii care apartin genurilor Fraxinus sp. (frasin), Ulmus sp. (ulm) sau Quercus sp.(stejar). Straturile inferioare de vegetatie (subarboret, strat ierbos) sunt bine dezvoltate. Plantele caracteristice acestui habitat sunt: stejarul (Quercus robur), velnis (Ulmus laevis). Acest tip de habitat apare deseori în asociere cu zone împadurite cu arin si frasin. (în proportie de 5%).

Speciile pentru care a fost desemnat situl sunt:

Specii de păsări care sunt declarate în Formularul Standard ROSPA0071 Lunca Siretului Inferior (HG nr. 1284/2007 privind declararea Ariilor Speciale de Protecţie Avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice Natura 2000 modificata prin H.G.nr.971/2011 ).

Notă: “A”  – specia este foarte bine reprezentată la nivelul sitului; “B ”– specia este bine reprezentată la nvelul sitului; “C” – la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2 % din populaţia la nivel naţional;  “D” – la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media, la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional);

Utilizarea tradiţională a terenurilor a păstrat o diversitate biologică ridicată. Aria este de importanţă internaţională, având în vedere că zona se suprapune uneia dintre cele mai importante cai de migratie a pasarilor salabatice. In areal exista numeroase zone umede care sunt perfect funcţionabile din punct de vedere ecologic. Managementul tradiţional a stabilit un echilibru între activităţile umane şi natură, acesta rămânând intacta in suprafete semnificative.

Studiile efectuate arată că aria cuprinde numeroase specii de faună şi floră, care sunt periclitate la nivel naţional şi internaţional.

Biotopuri principale
Terenuri arabile neirigate (34,2%)
Păşuni (7,6%)
Păduri de foioase (21,3%)
Zone cu vegeteţie ierboasă naturală (3,9%)
Zone de tranziţie păduri – tufărişuri (7,7%)
Mlaştini  (4,7%)
Cursuri de apă (12,1%)
Ape stătătoare (3,5%)

Alte arii protejate suprapuse total sau parţial Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică „Lunca Siretului Inferior” :

(1) Rezervaţia naturală Balta Potcoava situată pe raza administrativă a comunei Braniştea, judeţul Galaţi, înfiinţată prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a -zone protejate.

(2) Rezervaţia naturală Baltă Tălăbasca situată pe raza administrativă a comunei Tudor Vladimirescu Judeţul Galaţi, a fost înfiinţată prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a -zone protejate.

(3) Rezervaţia Naturală Pădurea Merişor-Cotul Zatuanului, situată pe raza administrativă a comunei Vânători judeţul Vrancea, desemnată prin Hotărârea de Guvern nr.1143/18.09.2007.

(4) Situl de Importanţă Comunitară Lunca Siretului Inferior a fost validată ca SCI prin Ordinul Ministrului Mediului si Padurilor nr.2387/2011 pentru modificarea Ordinul ministrului mediului si dezvoltarii durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturala protejata a siturilor de importanta comunitara, ca parte integranta a retelei ecologice europene Natura 2000 în România

(5) Rezervaţia naturală Pădurea Neagră, se află situatată pe raza administrativă a comunei Garoafa Judeţul Vrancea şi a fost înfiinţată prin Legea nr. 5/2000.

(6) Rezervaţia Naturală Dunele de nisip de la Hanu Conachi, situată pe teritoriul administrativ al comunei Fundenii Noi Judeţul Galaţi, înfiinţata prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate.

(7) Situl de Importanţă Comunitară Dunele de nisip de la Hanu Conachi, desemnat prin Ordinul Ministrului Mediului si Padurilor nr.2387/2011 pentru modificarea Ordinul ministrului mediului si dezvoltarii durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturala protejata a siturilor de importanta comunitara, ca parte integranta a retelei ecologice europene Natura 2000 în România