Zone funcţionale în aşezările umane învecinate cu ROSPA 0071

Caracteristicile zonelor funcţionale de la nivelul localităţilor componente sunt esenţiale în conturarea unei identităţi valorificabile din perspectivă turistică, permiţând astfel comunităţii locale obţinerea unor venituri care să compenseze restricţiile introduse odată cu înfiinţarea ariei protejate. O amplasare echilibrată a acestora este un prim element dezirabil, în al doilea rând fiind extrem de importante proprietăţile intrinseci ale zonelor funcţionale, cu precădere rezidenţiale, comerciale şi administtrative. Întrucât aria protejată se învecinează în cea mai mare parte cu localităţi rurale, dată fiind calitatea acestora de a păstra încă elemente de specific tradiţional, marcate de unicitate şi originalitate, caracteristicile zonelor funcţionale ale aşezărilor rurale au cea mai mare relevanţă pentru strategia de vizitare a ariei protejate.

Zonele rezidenţiale

Zonele rezidenţiale din localităţile rurale sunt constituite dominant din locuinţe de tip P, P+1, realizate în cea mai mare parte din paiantă, fără reguli stricte de distribuţie a construcţiilor şi a anexelor în gospodărie. Gospodăriile individuale ale populaţiei dau nota dominantă a fondului construit din localităţile din arealul analizat, contribuind la crearea unui peisaj specific. După vechime, majoritatea locuinţelor au vechime mai mare de 50 ani în vatra satelor şi de 10-15 ani în spaţiile care au fost incluse de curând în intravilan sau au fost lotizate pentru uz gospodăresc după Legea nr. 18/1991.

Majoritatea gospodăriilor au următoarele caracteristici ale dotărilor:

1. Spaţiu de locuit (Fig. 24) este alcătuit din unul sau două imobile, în majoritatea situaţiilor învecinate. În situaţia în care sunt  două imobile pentru locuit, unul este utilizat în timpul iernii (mai adăpostit şi cu contact indirect cu mediul exterior prin intermediul unui hol, numit “şală”) şi unul în timpul verii. În cazul ambelor imobile există una sau două camere utilizate pentru odihnă (casă, chiler), iar în cel puţin una şi instalaţie de încălzire (bucătăria de iarnă/chiler).

Activitati-economice-25 Activitati-economice-26

Fig. 1 Locuinţă tradiţională(stânga), construită pe structură din lemn, din vălătuci de lut şi paie, acoperită cu tablă (com. Şendreni) şi locuinţă modernă (dreapta), construită pe structură din beton armat şi cărămidă, cu acoperiş de ţiglă metalică (com. Homocea)

În casa de iarnă se găseşte de obicei o cameră de oaspeţi (odaie), în care se păstrează obiecte mai valoroase, precum şi o cămară (sau beci) pentru păstrarea unor alimente (inclusiv a vinului de consum). Camerele sunt de dimensiuni medii, având o înălţime de circa 2,2 m. Casele au acoperiş din plăci din azbociment, carton bitumat, tablă, ţiglă sau stuf, neexistând omogenitate din lipsa unor reglementări urbanistice în acest sens. În faţa casei se află de obicei o prispă, prevăzută uneori cu un gard cu grinzi din lemn (uneori ornamentate), utilizată pentru odihnă, desfăşurarea unor activităţi (de exemplu, spălat) sau pentru depozitarea temporară a producţiei agricole pentru uscare (cereale, leguminoase).

2. Hambarul se află în imediata apropiere a casei, fiind realizat de obicei din lemn şi acoperit cu ţiglă, tablă, stuf sau plăci de azbociment. Hambarul este utilizat în special pentru depozitarea porumbului. Grâul şi celelalte produse agricole sunt păstrate în podul caselor. Acest mod de utilizare pune probleme legate de dezvoltarea rozătoarelor, care afectează inclusiv calitatea locuirii. Hambarele au capacitate mică, fiind dimensionate în funcţie de suprafaţa şi productivitatea terenurilor aflate în cultură, dar şi de numărul de animale din gospodărie.

3. Spaţiile pentru adăpostirea animalelor sunt situate în apropierea imediată a  locuinţelor, în multe cazuri făcând corp comun cu casa de vară, cu precizarea că se folosesc intrări diferite. Există spaţii pentru adăpostirea păsărilor (poiată), animalelor mari (grajd pentru cai şi vaci, separat), porcinelor (coteţ), iepurilor (cuşti) sau ovinelor (ţarcuri acoperite). În timpul zilei, animalele sunt ţinute afară în spaţii îngrădite (ocol) sau neîngrădite.

4. Spaţiile de depozitare (Fig. 2) al furajelor se găsesc în proximitatea grajdului, fiind diferenţiate pe categorii de furaje: paie, furaj cosit (fân, lucernă) sau coceni.

Activitati-economice-27

Fig. 2 Mod de organizare a gospodăriei ţărăneşti cu hambar, spaţiu pentru animale, spaţiu pentru stocare lemn de foc şi spaţiu de depozitare a furajelor

 

Numărul şi dimensiunea lor sunt diferite în funcţie de numărul şi tipul de animale din fiecare gospodărie. Aceste spaţii reprezintă un mediu extrem de favorabil pentru dezvoltarea rozătoarelor. Uneori podul grajdului este folosit pentru stocarea unor furaje (lucernă, fân).

5. Spaţiile de depozitare a produselor alimentare (cartof, murături, mâncăruri preparate, carne etc.) sau nealimentare (scule, utilaje agricole, butoaie etc.) sunt situate în imediata apropiere a casei de locuit, având o componentă subterană (beci) şi una de suprafaţă (magazie). Dezvoltarea beciului este problematică în zona de luncă, unde apele subterane sunt aproape de suprafaţă.

6. Toaleta se află, în cele mai multe cazuri, în spatele locuinţei, la distanţă mică în raport cu aceasta, însă nu lângă intrările în locuinţă. Toaleta este constituită dintr-o fosă septică, neizolată, şi o construcţie improvizată realizată din lemn. Amplasamentul ei se schimbă în medie odată la 10 ani pentru familiile mai numeroase, şi odată la 15-20 ani pentru familiile mici.

7. Sursa de alimentare cu apă este situată în faţa casei, iar dacaă este una de calitate şi cu debit ridicat, de multe ori utilizată în comun de mulţi utilizatori. Amenajarea este simplă, fiind constituită dintr-un ghizd, un dispozitiv de acoperire şi un sistem de scoatere a apei, în cele mai multe cazuri fiind utilizate găleţile metalice ridicate la suprafaţă printr-un dispozitiv cu tambur şi lanţ metalic (Fig. 3). Se întâlnesc sporadic fântâni cu ciutură, în cazul în care apele subterane se află aproape de suprafaţă, dar şi cişmele alimentate direct din izvoare care ajung la suprafaţă. Foarte importante sunt şi sursele de alimentare a animalelor de tipul şipotelor (pot avea folosinţă mixtă, adăugându-se consumul uman sau irigaţiile). În ultimul timp tot mai mult localităţi au introdus sisteme de alimentare cu apă centralizate, însă sursele de alimentare tradiţionale rămân extrem de importante şi utilizate, chiar dacă sunt dublate de alimentarea în sistem public.

Activitati-economice-28

Fig. 3 Fântână cu tambur şi lanţ metalic (Argea, com. Ploscuţeni)

 

8. Spaţiul de depozitare a deşeurilor se află în imediata apropiere a grajdului, preluând predominant deşeurile de origine animalieră (dejecţiile animale). Acestea sunt transportate către terenurile agricole sau depozitele organizate sau neorganizate de deşeuri de 1-2 ori pe an. Normele Uniunii Europene au impus o creştere a distanţei la care se amplasează aceste spaţii în raport cu suprafaţa construită. Problema depozitării deşeurilor menajere râmâne însă una gravă, în condiţiile în care structura acestora s-a modificat prin creşterea ponderii celor non-biodegradabile sau periculoase, în timp ce modul de eliminare a acestora din gospodărie implică în continuare aruncarea directă în mediu, o practică incriminată de legislaţie. Procesul de implementare a unor sisteme de gestionare a deşeurilor în mediul rural este extrem de complex, iar abordările sunt deseori incomplete, axate doar pe componenta tehnică şi materială, lipsind sau nefiind aplicată cu succes componenta de educaţie şi modificare a mentalităţii.

9. Spaţiul de depozitare a combustibilului (lemn, tulpini de floarea soarelui sau porumb) se află de obicei în spatele casei, întâlnindu-se însă foarte multe situaţii în care acestea sunt amenajate în faţa casei.

10. Grădini conexe se găsesc atât în faţa spaţiilor de locuit, cât şi în spatele acestora. Au dimensiuni variabile, funcţie de disponibilul de spaţiu din cadrul localităţilor. Nu lipsesc mici suprafeţe plantate cu viţa de vie, alături de aceasta existând diferiţi pomi fructiferi, culturi de legume, cereale, plante tehnice sau pentru furaj. În cazul unora dintre gospodării se observă şi plantarea unor specii decorative.

11. Curtea este utilizată pentru accesul în locuinţă şi parcarea vehiculelor şi a unor utilaje agricole, dar şi ca ţarc pentru animale domestice (păsări şi nu numai). Este în general destul de spaţioasă.

Există o diferenţiere a poziţiei, dotărilor şi a modului de organizare a gospodăriilor funcţie de venitul şi nivelul de educaţie al gospodarilor. Astfel, periferia sau zonele cu risc de inundaţii/fenomene de versant sunt ocupate de populaţia mai săracă (considerând aici şi minoritatea rromă), segregaţia socială, fiind un fenomen specific.

La nivelul evoluţiei spaţiilor rezidenţiale, deşi în majoritatea PUG-urilor au fost realizate modificări pentru extinderea lor, trebuie remarcat fenomenul de abandonare a caselor atenuat în parte de reîntoarcerea persoanelor disponibilizate din municipiul Galaţi în localităţile de origine.

Zonele administrative

Zonele administrative se conturează în zona centrală a localităţii reşedinţă de comună, fiind reprezentate de sedii de primării, consilii locale, partide politice, alte instituţii. În cazul lor trebuie remarcat gradul de înnoire al lor, majoritatea fiind modernizate sau reabilitate, accentuând contrastul între modernitatea impusă de acestea şi nivelul economic al zonei.

Zone comerciale

Zonele comerciale sunt amplasate predominant în partea centrală a localităţilor, în rest densitatea lor fiind redusă. Ele îndeplinesc funcţii mixte şi au suprafeţe reduse, neimpunând apariţia unor probleme de ordin urbanistic. În multe situaţii, cea mai mare parte a unităţilor comerciale sunt integrate gospodăriilor proprietarilor, având un caracter de “instituţie a comunităţii”, unde se socializează şi se comunică.

Zonele agricole tehnice

Zonele agricole tehnice sunt reprezentate în special de construcţii agricole realizate pentru ferme (birouri, grajduri, parcări, etc.), regăsindu-se de obicei la marginea localităţilor sau în afara intravilanului principal. Crează probleme în estetica zonei şi chiar la nivelul calităţii locuirii, în cazul în care sunt depozitate aici substanţe chimice sau sunt crescute animale.

Spaţii pentru educaţie, cultură, religie şi sănătate

Aceste spaţii sunt amplasate predominant în zona centrală a localităţilor, în prezent fiind în curs de modernizare sau de înlocuire. Dezvoltarea lor este mai importantă în reşedinţele de comună, în celelalte sate având o extinedere mai redusă.

Spaţiile speciale

Spaţiile speciale sunt amplasate de obicei la marginea sau exteriorul localităţilor, datorită relaţiei necorespunzătoare cu spaţiile rezidenţiale.

Astfel, cimitirele sunt situate la marginea localităţilor, pe versanţi, fiind de multe ori afectate de alunecări de teren ori torenţi. În unele localităţi, dezvoltarea suprafeţelor construite a determinat integrarea parţială a unor cimitire în sat, cu consecinţe în confortul şi securitatea locuirii.

Depozitele de deşeuri sunt amplasate la limita externă a localităţilor (Fig. 4), nerespectând distanţele minime impuse de legislaţia în vigoare faţă de gospodării şi spaţiile rezidenţiale în multe localităţi. Ele crează un peisaj dezagreabil şi stresant pe un spaţiu apreciabil, deşi dimensiunea lor medie este de 0,5 ha.

Activitati-economice-29 Activitati-economice-30

Fig. 4 Spaţiu de depozitare neorganizată a deşeurilor în com. Braniştea (stânga) şi spaţiu de colectare selective a deşeurilor din plastic în com. Homocea (dreapta)

În multe cazuri afectează resursele de apă utilizate pentru consum uman. Este însă de remarcat prezenţa destul de consistentă în întreg spaţiul analizat a containerelor pentru deşeurile din plastic (PET-uri îndeosebi) şi faptul că acestea sunt utilizate. Acest lucru demonstrează că atunci când se merge pe măsuri hotărâte de implementare, proiectele de gestiune eficientă şi raţională a deşeurilor pot avea rezultate semnificative.

Spaţiul localităţilor de lângă  ROSPA 0071 este perceput ca unul rural tradiţional, cu aspecte specifice (locuinţe construite din materiale tradiţionale – lemn, pământ, lut, paie, stuf -, drumuri de pământ, lipsa alimentarii curente cu apă, gaze). Există şi localităţi care au drumuri secundare asfaltate şi alimentare cu apă. Atrage atenţia contrastul între tradiţional (case din paiantă) şi modernitate (construcţii noi neterminate, dar şi construcţii vechi, sărăcăcioase care au dotări noi, cum ar fi antenele parabolice, sisteme termopan), ce generează un peisaj dezagreabil. Influenţele „moderne” s-au resimţit şi în plan urbanistic, dezvoltarea haotică a construcţiilor (în special la periferia localităţilor), lipsa unor norme legate de arhitectura clădirilor, materiale utilizate (finisajele externe, acoperiş) şi modelele de organizare a gospodăriei, contribuind la degradarea peisajului. Acest peisaj este completat de depozitarea necontrolată a deşeurilor, în special la limita localităţilor sau în râpa de desprindere a unor procese geomorfologice, existând practica utilizării deşeurilor ca material de umplutură şi de fixare a acestora .

Print Friendly